Imi doresc sa fiu momentul de fericire eterna al sufletului tau…………si tu, paradisul sufletului meu.
Pe masura cu trecerea timpului, realizez ca fiecare om are o stea norocoasa, pe parcursul vietii o poate intalnii la momentul potrivit sau nepotrivit, alaturi de persoana nepotrivita, sau alaturi de persoana potrivita. Dacă ar avea suflet, steaua norocoasa s-ar ruga, sunt sigura, să pice în mâinile ei la cel mai bun moment, adică la acel moment în care amprenta emoţională a acesteia din urmă este optimă pentru ceea ce are ea de oferit.
Steaua norocoasa impreuna cu dragostea implinita cantaresc foarte mult in fericirea omului. Daca nu e una, e alta, imi ve-ti spune ca, norocul si destinul ni-l contstuim singuri, dar si dragostea “ne-o facem” cu mana noastra. Eu nu cred asta, cred ca daca se intampla ambele la momentul, locul si cu persoana potrivita inseamana implinire si fericire deplina, atunci si doar atunci!
Avem o voluptate in a ne ascunde sentimentele, ceva de speriat. Ne este teama sa recunoastem ca putem fi impresionati, indragostiti, suferinzi, ca ne poate fi dor, iar acest lucru este la fel de normal ca atunci cand ne este sete, foame sau frig.
Ne este teama sa ne aratam sensibilitatea, nu plagem chiar de suntem sfasiati. Am devenit niste robotei cretini si avem senzatia ca asa suntem puternici desi puterea sta chiar in curajul de a putea spune ce simti, asumandu-ti .
De ce naiba nu putem fi congruenti cu noi? De ce naiba nici eu nu ma mai port asa cum simt?
Ne ferim unii de ceilalti si umblam prin lume cu inimile in paranteze si sufletele in cochilii de broasca testoasa, vechi de 100 de ani. Ne ferim de emotii, ne ferim sa fim umani insa daca discuti cu fiecare dintre noi, o sa vezi ca avem cu totii nevoie de afectiune, de cald, de sensibil si romantic.
Asta a fost odata demult, las acea lume uitata, vorba poetului!
Ce bine-ar fi dacă noi, oamenii, am putea face temporar schimb de suflete…
Am afla atâtea despre ceilalți! Și am înțelege atâtea lucruri! Am afla durerile lor, neputințele și regretele nespuse… Le-am vedea renunțările, temerile și visurile abandonate. Am vedea toate cuvintele nespuse, sentimentele neîmpărtășite și dorințele ținute ascunse din cauza fricii de eșec.
Am înțelege fapte și alegeri pe care le condamnăm și am vedea lacrimile neplânse pe care fiecare le-a adunat în suflet…
Am fi copleșiți de anumite suflete, a căror povară, probabil că nu am putea-o suporta… Și am fi luați prin surprindere de atâta frumusețe și iubire, ținute bine închise de teama celor care cotropesc suflete.
Am înceta să-i invidiem pe cei aparent mai fericiți și mai împliniți ca noi și nu ne-am mai dori să fim în locul unor oameni despre care am afla lucruri ascunse, urâte.
Dar am afla multe și despre noi înșine, despre ceea ce nu avem, despre ceea ce nu suntem, nu știm și nu putem fi…
Și am fi, la rândul nostru, înțeleși…
Imi doresc sa fiu momentul de fericire eterna al sufletului tau….clipa in care universul se opreste o secunda si linistea nebuna….ce prevesteste frenezia nebuniei superbe ce urmeaza. Te simt, it simt sufletul impregnat intr-al meu ca un tatuaj….iti simt buzele, ochii, pielea si visele ce se involbureaza intr-ale mele….Romeo si Julieta, Tristan si Isolda, sunt doar legende ale trecutului….interzise dar atat de reale, care demonstreaza ca iubirea mereu invinge obstacole indiferent cat de puternice ar fi, indiferent cat de pierdut ar fi totul….iubirea regaseste….dragoste, patima, incredere, tandrete, senzualitate si sensibilitate in moduri de neimaginat si de nevisat.
Vrei sa fii steaua mea norocoasa, dragostea mea implinita si paradisul sufletului meu?
Inkmarksonemptydreams 
Într-adevăr, am devenit nişte roboţi fără sentimente, dar ne-am prins cam târziu, chiar dacă semne erau multe (până şi sistemul de operare al multora dintre telefoane se numeşte Android). Au fost filme care au avertizat acest lucru, încă de acum ceva zeci de ani (They live, Brazil, The Great Dictator etc): “We think too much and feel too little. More than machinery, we need humanity. More than cleverness, we need kindness and gentleness. Without these qualities, life will be violent and all will be lost.”
Pare-se că nu au fost destule şi nu vor fi niciodată. Pentru că suntem orbi…suntem avizi după bani, nu după cunoaştere. Din cauza banilor, ne-am transformat viaţa într-o competiţie, apropiaţii în duşmani, prietenii în posibili oameni care ne-ar putea lua locul. Suntem nişte fiinţe greu de înţeles, care au reuşit să distrugă…atât propriul lor interior, cât şi ceea ce îi înconjoară.
Totuşi, în această dezbinare, cu toţii ne dorim anumite lucruri: iubire, apreciere, sinceritate etc, chiar dacă ştim deja că “banii pot cumpăra orice, inclusiv fericirea”. Cât despre ceea ce propui, ar fi de-a dreptul covârşitor să poţi simţi şi vedea ceea ce alţii au trăit. Nu cred că am putea rezista…
LikeLike
Nu am putea rezista, deoarece sentimentele par ilogice intr-o lume mai presus decat materiala…..de aceea Isus, Gandhi etc au fost saraci, pentru ca au fost “bogati cu duhul”…si au vazut dincolo de material in spiritual, in esenta fiintei ce ar dezveli sufletul si poate de aceea, exista o autoaparare ce acopera teama de a descoperi prea mult din sine oamenilor, ce ar putea descoperi sinele persoanei, si in acel sine mai mult decat a descoperit persoana in sine….cred ca autocunoasterea spirituala a sinelui este anulata prin apartenenta la competitia din societatea in care traim….cine poate duce si rezista la asta….cum sa traiesti fara sa ti cunosti sufletul?
LikeLike