beautiful arab girl

Doamne, acum cateva zile, ma indreptam spre casa, pe jos, sa fac miscare si sa-mi limpezesc gandurile, intr-un fel de “afterwork yoga on the road” , am zarit ceva, de fapt pe cineva ce m-a impresionat, mai presus de simtaminte…

Mergeam eu pe trotuarm cu gandurile “hai-hui”, neobservand oamenii ce teceau grabiti ori ingandurati spre mine, si dintr-o data zaresc un om sarman, dar in putere ce impingea un carucior de dus lemne si care se oprea la fiecare tomberon in cale…

Pana nu m-am apropiat mai mult, nu am vazut ce era in caruciorul respective, mai bine zis cine…printre pungi de paine sau de mancare, pantofi, haine si alte obiecte, dormea o fetita…..fetita omului, dormea , acoperita cu o geaca neagra din imitatie de piele a tatalui.

Am fost foarte impresionata, am vrut sa fac o poza, dar mi-a fost jena si rusine…constiinta m-a oprit…daca s-ar fi trezit fetita ar fi simtit, si s-ar fi simtit stanjenita, iar tatal, omul s-ar fi simtit stanjenit, suparat, n-aveam niciun drept sa I fotografiez copilul. Nu l-am privit in ochi decat o clipa, nu cred ca a intrezarit nimic din ce simteam. Fetita totusi nu s-a trezit, nicio clipa. Omul a plecat de langa tomberon, negasind ceva satisfacator, si-a reluat astfel drumul, impingand caruciorul cu fetita ce dormea, leganata-n visele din care nu s-a trezit nicio clipa macar…Doamne, acum cateva zile, ma indreptam spre casa, pe jos, sa fac miscare si sa-mi limpezesc gandurile, intr-un fel de “afterwork yoga on the road” , am zarit ceva, de fapt pe cineva ce m-a impresionat, mai presus de simtaminte.
Mergeam eu pe trotuarm cu gandurile “hai-hui”, neobservand oamenii ce teceau grabiti ori ingandurati spre mine, si dintr-o data zaresc un om sarman, dar in putere ce impingea un carucior de dus lemne si care se oprea la fiecare tomberon in cale…
Pana nu m-am apropiat mai mult, nu am vazut ce era in caruciorul respective, mai bine zis cine…printre pungi de paine sau de mancare, pantofi, haine si alte obiecte, dormea o fetita…..fetita omului, dormea , acoperita cu o geaca neagra din imitatie de piele a tatalui.
Am fost foarte impresionata, am vrut sa fac o poza, dar mi-a fost jena si rusine…constiinta m-a oprit…daca s-ar fi trezit fetita ar fi simtit, si s-ar fi simtit stanjenita, iar tatal, omul s-ar fi simtit stanjenit, suparat, n-aveam niciun drept sa I fotografiez copilul. Nu l-am privit in ochi decat o clipa, nu cred ca a intrezarit nimic din ce simteam. Fetita totusi nu s-a trezit, nicio clipa. Omul a plecat de langa tomberon, negasind ceva satisfacator, si-a reluat astfel drumul, impingand caruciorul cu fetita ce dormea, leganata-n visele din care nu s-a trezit nicio clipa macar…

Advertisements