Oare e adevarat? In fiecare dintre noi sa existe o parte luminata si una intunecata, dualitatea sinelui e reala sau doar temporara ori patologica? Sinele oare poate fi corrupt in momente de slabiciune de partea intunecata, de la depresie, momente de cadere, si pana la extreme si crima?

Umbra lui Jung, ca si concept exista si este corelata cu inconstientul si legatura dintre constient, inconstient si vise! Unde incepe si se sfarseste ori se impletesc fiecare cu fiecare?

De asemenea apare si ideea de anima si animus, aceeasi cu yin si yang, aceeasi cu  povestea androginului se impletesc cu sinele si iubirea, ce se impletesc si se despletesc in cunoastere si recunoastere. Intodeauna, contrastul dintre alb si negru, intuneric si lumina, opusurile ce se atrag si se completeaza de la bine si rau, la contrastul dintre rase si credinte.

Umbra este in fiecare dintre noi, si reprezinta partea necunoscuta inca a sinelui, poate fi pozitiva ori negativa.

Aşezăm în lumină anumite aspecte ale noastre, vrem ca acestea să fie văzute şi lăsăm în umbră alte aspecte. Această metaforă a luminii şi umbrei se regăseşte în două concepte definite de către C.G. Jung: persona şi umbra. În timp ce persona reglementează relaţia cu lumea exterioară, prin umbră sunt definite acele trăsături ale personalităţii care nu sunt arătate lumii, pe care alţi oameni nu au cu niciun chip voie să le vadă. De aceea, atunci când ne ocupăm de umbră este esenţial să ajungem să o acceptăm, să înţelegem că lumina şi întunericul îşi au ambele locul în viaţa omului.

   

Dacă ar fi să luăm o definiție cât de simplă posibil, arhetipul este un dat, o moștenire inconștientă, milenară, pe care am dus-o în spate de-a lungul evoluției. Mai elaborat, arhetipul este o matrice care influenţează conduita umană atât în planul ideilor cât şi în cel al moralei, eticii, conduitei în general. Jung vorbeşte despre arhetip (la început numit „imagine primordială”) ca despre acele patterns of behaviour (trăsături comportamentale înnăscute) ale biologilor. Deci, tendinţe înnăscute care modelează conduita umană.

Tot Jung spunea mai pe larg despre arhetipuri că derivă din observaţia repetată adeseori că miturile şi poveştile literaturii universale conţin teme bine definite care reapar pretutindeni şi întotdeauna. Întâlnim aceleaşi teme în fanteziile, visele, ideile delirante şi iluziile indivizilor care trăiesc în zilele noastre.

Jung considera ca a-ti cunoaste propria umbra este o sarcina care necesita rabdare si curaj. A ne cunoaste umbra inseamna sa dezgolesti in fata ochilor tot ceea ce cu atata grija ascundem de noi si de ceilalti. Invidia, egoismul, ura, gelozia, sentimente considerate imorale sunt “arhivate” intr-un spatiu dincolo de limita constientului. Deoarece acestea raman nerezolvate, devin o puternica si permanenta risipa de energie.
In vise, acest arhetip apare intotdeauna ca avand acelsi sex cu cel al visatorului si isi asuma atitudini care in stare de veghe ne-ar ingrozi. Uneori, umbra poate dezvalui si caracteristici pozitive, pe care din ratiune de inconvenienta sociala nu indraznim sa le afisam. Spe exemplu, cazul unui avocat de succes cu excelente aptitudini artistice isi lasa in umbra toata creativitatea.
Umbra individuala proiecteaza asupra altora ceea ce personalitatea constienta refuza sa accepte ca fiindu-i propriu!
Si in cazul umbrei colective se intampla la fel. In al doilea Razboi Mondial pentru nemtii hitleristi umbra colectiva era reprezentata de catre evrei.
In conceptia lui Jung, inconstientul poate fi periculos, insa nu este in esenta rau sau distructiv. Cu toate acestea, exista o importanta componenta functionala a inconstientului, care, in anumite conditii poate deveni o sursa pentru mare parte din raul pe care fiintele umane il produc in lume. Aceasta componenta este umbra. Conform lui Jung, umbra este partea intunecata a personalitatii exprimate constient, persona. Umbra reprezinta acele calitati si caracteristici personale neacceptate de ego si care prin urmare lupta impotriva lor. Cele mai importane mecanisme de aparare de acest gen ale egoului sunt reprimarea si proiectia. Atunci cand reprimam ceva, egoul impinge aceste tendinte inacceptabile in inconstient, unde raman ca secrete personale rusinoase/penibile. Astfel, reprimarea necesita energie psihica si ne poate produce suferinta ca urmare a scaderii generale ulterioare a rezervelor noastre psihologice de energie. Reprimarea poate de asemenea sa ne produca durere deoarece umbra poate contine calitati benefice, pozitive necunoscute si neexprimate, cum ar fi capacitatea de a ne bucura, a iubi, a crea.

Mult mai periculos si continand un rau potential este, totusi, mecanismul de aparare constituit de proiectie. Prin proiectie, caracteristicile neacceptate ale umbrei sunt respinse la propria persoana si perceputa ca fiind localizate in exterior, de obicei in alte persoane. Astfel, de exemplu, un sentiment propriu neconstientizat de furie, ura, gelozie, egoism sau lacomie sunt in mod fals considerate ca apartinand unei alte persoane sau unui alt grup. Aceasta proiectie imaginara si inconstienta va determina in general o apreciere morala asupra acelui obiect, realizata constient, care ne va conduce gradat la un comportament negativ fata de acea inocenta persoana. In mod concret, acest fapt exprima disconfortul minor consecutiv unei simple dojeni sau unui comentariu nedorit la adresa propriei persoane pana la raul major care este violul, tortura, crima si problemele etnice.
Conform lui Jung, acestea rezulta din faptul ca umbra are un efect de completare si compensare asupra persoanei constiente. In conditiile in care persoana este evaluata ca fiind buna, umbra va fi considerata rea. Daca aceasta umbra negativa este proiectata apoi asupra altora, acele persoane vor fi catalogate si percepute ca fiind dusmanul nostru moral si ca urmare vom resimti constient ca justificat un anumit rau pe care l-am putea cauza acelor persoane, rau interpretat cu intelepciune de ego ca rau meritat. Astfel, raul (nemeritat) este apreciat ca fiind bun (meritat). Aceasta este dilema morala care poate fi produsa prin proiectie. Identificarea umbrei inconstiente ca fiind o importanta sursa de rau in cazul omului, nu contrazice ideea exprimata mai sus prin care tendinta spre rau se dezvolta odata cu emergenta constiintei egoului. Aceasta si pentru ca umbra insasi este un produs al dezvoltarii personalitatii. Umbra se formeaza astfel din trasaturile personalitatii luate ca intreg si care nu pot fi acceptate de constient. Deoarece aceste trasaturi nu sunt acceptate de constiinta, vor ajunge in inconstient unde vor forma constelatii sub forma unei umbre complexe.

Umbra este un arhetip care personifica partea cea mai arhaica si mai obscura a psihismului uman si care constituie zona cea mai joasa a personalitatii este UMBRA.
Jung spunea: “crusta noastra de civilizatie ascunde un soi de bruta cu aspect preistoric…” Tot ce este nai primitiv, mai bestial si violent in natura umana este atributul Umbrei.
Aceasta figura arhetipala care salasluieste in tenebrele inconstientului cuprinde elemente psihice personale sau colective care se opun tentintelor constiente sau care nu au fost traite ca experiente concrete. Ea este compusa din doua aspecte ale psihismului uman.
Pe de o parte semnifica zona psihica cea mai putin evoluata, mai intunecata, prin raportarea la normele morale ale unei constinte civilizate. Pe de alta parte este suma tuturor defectelor, slabiciunilor, tendintelor nefaste, care sunt respinse de catre ego-ul individului.
Aspectul terific al Umbrei, care se reveleaza in vise sub forma unor aparitii detestabile, diabolice, dusmanoase, criminale, populeaza straturile cele mai frustre din profunzimile insondabile ale inconstientului.
Arhetipul Umbrei este personalizat de catre Diavol, cel care dezbina, cel care tenteaza…
Este intr-un fel opusul arhetipului Sinelui, simbolizat prin Dumnezeu, cel care uneste armonios fiinta umana.
Aceasta violenta intrinseca aspectelor cele mai reprobabile si josnice ale personalitatii individului, egoismului cel mai acerb, barbariei si sadismului, orgoliului mistuitor si vindicativ, se dezvaluie la nivel colectiv cu ocazia razboaielor nimicitoare, desfasurare oarba de ura distructiva.
Dar ea este prezenta, de asemenea, in viata de zi cu zi, in conflictele familiale, la locul de munca, in viata politica, disputele religioase, etc., unde dorinta de dominatie, de aservire si pofta nesabuita de putere sunt expresia acelorasi pulsiuni obscure ale primitivismului unei naturi psihice neevoluate Umbra, pe care o purtam cu totii in adancul fiintei noastre, este partea din noi care trebuie prelucrata, materialul brut care supus procesului de analiza si transformarea, ne obliga sa iesim din propria ignoranta si permite in final, ca urmare a ptixzei de constiinta, evolutia sa se desfasoare. Caci evolutia este tocmai acest drum de la tenebrele inconstientului spre lumina constiintei.

Legat de umbra este arhetipul animus si anima. În traducere, Animus este partea masculină a sufletului, iar Anima este partea feminină. În fiecare din noi se regăsește o parte din acest arhetip, avem un anumit model al sufletului pereche. Psihologi renumiți precum Jung, Freud sau Adler susțin chiar că ne naștem bisexuali. Ca fetus, noi nu avem o sexualitate definită, ea se diferențiază mai târziu cu ajutorul hormonilor, dar cea mai mare influență rămâne cea a presiunii sociale la care suntem supuși, rolurile pe care societatea ne face să ni le asumăm. Acest lucru apare din fragedă pruncie, totul depinde de culoarea in care suntem îmbrăcați: roz sau albastru, aceasta va dicta mare parte din viața noastră.

Acum, intre ying si yang si animus si anima lui Jung exista o corelatie stransa. Este aceeasi teorie.

Ea vizeaza SUBLIMAREA polului Feminin din Sufletul masculin si a polului Masculin din Sufletul feminin.

Tantrismul se bazeaza pe dualitatea fiintelor si e aceeasi idee de bipolaritate a fiintelor ca si la Jung.

In FEMEIE exista doi poli dinamici :

1. a) instinctul sexual si
   b) partea masculina sau virilitatea interioara ( Animus).

Jung va numi ANIMUS partea masculina inconstienta, forta virila inconstienta a FEMEII.

In BARBAT exista doi poli dinamici :

1. a) instinctul sexual si
   b) partea feminina, feminitatea interioara (Anima).

Jung va numi ANIMA partea feminina a inconstientului Barbatului.

Aceste doua polaritati alcatuiesc, dupa Osho, jocul constiintei – „Cand jocul se termina si tu ai invatat ce trebuia sa inveti, cand lectia a fost insusita, vei trece mai departe; stadiul ultim nu este nici masculin, nici feminin, ci neutru.”

Conform misticilor orientali, energia feminina trebuie eliberata, ea va aduce echilibru: „Luna a fost mult timp neglijata, Soarele este mult mai proeminent, Luna trebuie adusa inapoi in viata noastra. Tot ce e intuitie primeste hrana de la Luna; ne-am inclinat prea mult spre Soare, suntem distructivi, pentru echilibru hai sa ne inclnam acum in directia opusa, si incet-incet, vom ajunge la mijloc, cu Soarele intr-o mana si Luna in cealalta, egale. Declar femeia si barbatul egali, si nu din motive politice. Ii declar egali din motive esentiale.” – ne mai spune Osho.

Vorbeam la inceput despre contraste ce se atrag, se impletesc si se completeaza miraculos formand un intreg alb si negru, bine si rau, dar oare de ar fi doar alb intregul, iar iubirea ar insemna doar feminina sau masculina, poate ar fi mult mai pura, si mai relevanta, si umbra s-ar dezintegra?

Ramane la latitudinea sufleteleor sa invete sa se iubeasca ca un intreg universal si transcedental.

https://coltulcultural.wordpress.com/2013/05/10/arhetipurile-lui-jung/

http://cabinetpsihoterapie.blogspot.ro/2008/11/umbra-lui-cg-jung.html