Sfinţii vorbesc de ceea ce se cheamă lumina neînserată. Nu este lumina ochilor, ci a inimii, lumina ce nu-şi pierde niciodată strălucirea şi limpezimea. Ea lasă necontenit întunericul în urma sa şi se îndreaptă statornic spre amiaza zilei: însuşirea ei de căpetenie este de a se curăţi necontenit.

A trecut putin timp decand ne-am despartit si deja imi lipsesti. Asta seara pe inserate…..ce seara…..parea a fi o seara nebuna…..un nou inceput involburat, plictisitor si inchistat in cifre fara sfarsit…..in munca asiduua nebuna.

A fost…am crezut ca va fi greu, obositor si extraordinar de linistit totul…insa a fost exact opusul…m-ai luat prin surprindere. Atitudinea, placerea muncii ce fascineaza si onoreaza, dar si innobileaza , m-au lasat fara cuvinte. Iar acel ceva din privire, mica sclipire, fericirea lucrului bine facut, bucuria rezultatului pe masura, ce mirific era apusul, dar nici nu l-am bagat de seama, pentru ca toata atentia era concentrata asupra ta. Dupa atatea ore, de unde atata energie, atata exaltare, exuberanta unei minti ascutite pregatite oricand pentru o noua provocare. Aceasta provocare nu eram eu , ci energia ce o eman si placerea deosebita de a gandi, de a alege rezolvarea perfecta in asa fel incat sa nu fie doar incordare, ci si bucuria rezultatelor pe masura eforturilor. Asa incepe…..si continua cu povestioare amuzante ori triste ori frumoase de si despre viata, placerile vietii, tristetile si bucuriile sufletului, toate formeaza tot unitarul fiintei care esti.

Dincolo de lumina mintii, este si lumina ochilor, fantanile vietii, oglinzile sufletelor, ce pot descrie si emana ochii tai translucid de sinceri, jovial de jucausi si atat de imbibati cu exhuberanta ce o porti in suflet….ochii tai, care fascinati mi-au soptit “uite, ce frumoasa este asta seara luna” si m-au privit intens, naucitor, febril si insetati de afectiune.

M-ai tulburat! Inteligenta de o spontaneitate si ascutime iesita din comun, inocenta de copil fericit ca a dezlegat puzzle-ul,  sensibilitatea sufletului ce evoca lumina ce nu si pierde niciodata limpezimea si stralucirea ce curata orice urma de indoiala ce o aveam.Ceasul s-a oprit si nu a vrut sa mai porneasca, telefoanele au amutit sau poate doar eu nu le mai auzeam, claxoanele taceau, era liniste, eram liniste si o atmosfera plina de implinire sufleteasca.  Ce-mi da Dumnezeu sa traiesc si ce om deosebit mi-a iesit in cale. Nu este doar admiratie, ci este stima, fascinatie si atractie. Si acesta este doar inceputul. Nu stiu, dar simt in tine ceea ce voi fi eu in viitor, parti din tine, parti din mine. Nu este nicio aparenta, deoarece timpul este prea scurt pentru asta. Si mai simt acea sinceritate si deschidere a oamenilor frumosi si iubitori si deschisi si complecsi in tot ceea ce fac.

Mi-as dori sa retraiesc aceasta seara in fiecare seara ce va fi sa vina. Fiecare seara cu tine. Si cu lumina neinserata din sufletul tau.

In astfel de nopti ne-ajunge luna…..

Privesc spre cer la luna plină
Și parcă-n ea văd chipul tău…
Îți simt chemarea ta divină
Răsunînd în gîndul meu…

Atunci când nu voi fi cu tine,
Să ştii că mi-am lasat parfumul
Pe florile de iasomie…