Oricate stele

Oricâte stele ard în înaltime,
Oricâte unde-arunca-n fata-i marea,
Cu-a lor lumina si cu scânteiarea
Ce-or fi-nsemnând, ce vor ­ nu stie nime.

Deci cum voiesti tu poti urma cararea.
Fii bun si mare, ori patat de crime,
Acelasi praf, aceeasi adâncime,
Iar mostenirea ta si-a tot: uitarea.

 

 Parca ma vad murind… în umbra portii
Asteapta cei ce vor sa ma îngroape…
Aud cântari si vad lumini de tortii.

O, umbra dulce, vino mai aproape ­
Sa simt plutind deasupra-mi geniul mortii
Cu aripi negre, umede pleoape.