De ce ne atat de teama de noi insane?

Sa avem intentia sa depasim orice…orice rau, orice bine, orice ura, orice iubire inventata, orice demon al trecutului sau prezentului….

Frica si temerile ne definesc uneori existenta, dincolo de tarie de character, de credinta si de siguranta si cunoasterea de sine. Frica te consuma, daca o lasi, la fel si singuratatea, sunt demonii nostrii superficiali, care uneori rad de noi, in nesiguranta si neincredere.

fear-2-meanings

Ne este frica de atatea….de privare de libertate, de singuratate, de saracie, de hoti cand suntem bogati, de necunoscut din cauza iesirii din zona de comfort, de a ne destainui toate secretele aproapelui, de a nu fi raniti, teama de dezamagire, din cauza ca ne-am facut atatea sperante, teama de respingere care se naste din nesiguranta, la fel ca si teama de esec…practic traim intr-o dualitate a fricii, ce creeaza un intreg al temerilor noastre cele de toate zilele. Mai nou a aparut si teama de iubire…cat de trist e asta!

Nici macar nu am ajuns la temerile fundamentale legate de viata si de moarte.

Odata cu tragedia zborului A320, m-a facut sa ma gandesc la aceasta teama de a zbura cu avionul, mai ales ca nu demult am zburat in Germania, si voi mai zbura.

Ca sa nu iti fie frica de zborul cu avionul trebuie sa fii o persoana impacata cu sine si mult prea evoluata ca entitate de sine statatoare, adica sa poti petrece o zi macar fara intrerupere doar tu cu tine sau sa fii o condamnata la moarta, ori o persoana care nu mai are nimic de pierdut, bolnava de o boala incurabila si o persoana cu credinta, careia sa nu i fie teama de moarte, nu datorita faptului ca te crezi exonerata de pacate si ca mori si ajungi in rai, ci ca datorita credintei tale, stii si simti lucruri pe care nu le simt toti oameni in legatura cu viata si moartea.

Niciodata nu te obisnuiesti cu senzatiile ce ti le da cresterea sau scaderea altitudinii, infundarea si desfundarea urechilor prin deblocarea presiunii si tensiunii, si nimeni si nimic nu poate anula riscurile unui zbor, ideea e ca atunci cand te urci stii ce se poate intampla bine si rau, theoretic stii si cum sa scapi tu cu viata si cum ii poti ajuta sip e ceilalti, practic, nimeni nu stie ce si cum e atunci cand, realmente, se intampla ceva fatidic, iar dincolo de inocenta celor enumerate mai sus, vine tragedia constientizarii realitatii ca ne asumam fiecare decizie din viata, buna sau rea, asa cum e ea, ne reprezinta, in viata si moarte, in suflet si in spirit. Soarta e a noastra.

Aceasta teama o traduc in teama de moarte.

Eu cred ca trebuie sa le infruntam pe toate, sa le depasim, chiar si atunci cand ne inving temporar, si cel mai important lucru este sa ne ascultam instinctele, sa cumpanim la experienta de viata, a noastra si a altora, sa privim semnele, ce nu intarzie sa apara, si sa ne luam deciziile cu care ne simtim comfortabili si comfortabile, cu noi insine si insene, in tot ceea ce facem. Sunt demonii nostrii pentru ca ii lasam, ii putem invinge intr-o clipa , cu un gand.

“Ne este teama si de imensitatea posibilului” – Emil Cioran

frica 1

“Frica de moarte e provocata de frica de viata. Un om care traieste din plin, este pregatit sa moara oricand.”- Mark Twain

“Frica nu iti poate lua ceea ce nu ii dai.”- Christopher Coan

Citat-Rabindranath-Tagore1

“Frica ne face sa ne simtim umanitatea.”- Benjamin Disraeli

“ “Teama” este substanta mea si probabil cea mai buna parte din mine.”- Franz Kafka

Mi-a placut poezia :

Frica de a fi târâtoare

“Oamenii nu cad pentru că li se pun piedici
ci pentru că aleg să facă echilibristică
pe o sârmă plină de ghimpi,
mult prea îngustă
pentru călcâiul lor de Ahile.
Oamenii nu cad pentru că li se pun piedici
ci pentru că încearcă să sară, cu salturi fragile,
obstacole prea înalte
pe sub care mai eficient ar fi să se târască;
dar tuturor le e frică să fie târâtoare,
să-şi necinstească trupul prin pământul ud,
spre primăveri în care să înflorească iarăşi
demn.
Oamenii nu cad pentru că li se pun piedici
ci pentru că încearcă să imite iluzii de adulţi
cu picioare de lemn
care-şi plutesc mesianic tălpile
prin mări de foc
deşi nu au învăţat să meargă bine
nici de-a buşilea
Oamenii nu cad pentru că li se pun piedici
ci pentru că nu înţeleg că mai întâi
trebuie să urci şi să cobori şi să înveţi
paşii pe loc,
paşii de drum
şi paşii de dans
ca apoi să poţi să zbori.”

 https://annabel27.wordpress.com/2014/12/17/frica-te-omoaraiubire/

fear

 

https://www.youtube.com/watch?v=huhYZn2r-Mo

De ce ne atat de teama de noi insane?

Sa avem intentia sa depasim orice…orice rau, orice bine, orice ura, orice iubire inventata, orice demon al trecutului sau prezentului….

Advertisements