Cu greu isi desprinse privirea si se indeparta amintindu-si motivul pentru care era in acest satuc aproape de Constanta, si anume mostenirea lasata de la bunica la malul Marii Negre. Nu stia daca parasirea orasului mare in care locuia, cu nebunia si stresul ce-l genera doar traficul, pe langa Tribunal care era ca a doua ei casa. Dupa ani de studiu si de lupte seculare L. ajunsese una din cele mai respectate avocate din oras prin multimea cazurilor favorabile rezolvate si strictetea strategiei sale.
Acum, simtind mirosul sarat al marii in briza ce-i rascolea simtirile in acest minunat peisaj oferit de mare, de nisip si de frumoasa pictorita au naucit-o. Simtea libertatea patruzandu-i in vene si in spirit, amintirea casei si a locurilor copilariei o cuprinsera navalnic, toate alimentate de imaginea acestei femei de la malul marii furata de pasiunea artei sale.

De fiecare data cand era in fata unui juriu sau al unui judecator nemilos stia ce sa faca, masca de fier nu o parasea la nevoie pe L. Era impreuna cu Matei de ceva timp si stia ca era un partener pe cinste dar nu era dragoste adevarata , doar companie si prietenie, chiar daca el nu observa. Intodeauna se simtise ca o prizoniera a asteptarilor celor din jur, a parintilor, a iubitilot. Niciodata nu a simtit libertatea nepasatoare ce o ofera spontaneitatea atractiei adevarate. A simtit o gelozie aparte pe vantul care-i purta pe aripile sale buclele blonde ale pictoritei si pe ultimele raze ale soarelui care-i mangaiau indecent pielea alba si fina. Ce naiba era cu ea, se gandea L. O luase razna ca era atrasa de aceasta femeie intr-o maniera nefireasca, pagana. Mergand spre casa aceste ganduri o invadau furios si furibund. Era bucuroasa ca se intoarse in casa bunicii unde totul avea un miros aparte, mobila mirosea a trecut, iar semineul era dintr-un roman de Jane Austen, totul era perfect, doar ca-i lipsea o fiinta care sa se ocupe de ele, de spiritul lor, in care se vedeau amintirile bunicii. Se apuca sa faca ceva de mancare dupa care facu si putina curatenie. Apoi simti nevoia sa ia aer, sa guste din parfumul noptii, gandindu-se in secret ca era doar ea si noaptea si poate pictorita pe care o intalnise ziua. Noaptea se lasase peste mare, nisipul fierbinte de peste zi se transformase in granule racoroase, iar apa marii era un miracol pentru picioarele infierbantate. Fara sa vrea se gandea oare ce o aduse pe pictorita aici in afara de peisaj….si daca avea sa o mai revada. Innebunise de tot si rase cu gandul la ea. L. uitase cat de frumoasa era ea insasi. Era o frumusete inalta, subtire, un trup bine conturat , cu sani fermi si sensibili, parul ei negru ca abanosul se ondula pe umeri si ii incadra fata, buzele ei erau bune de infruptat, iar piese de rezistenta erau ochii de un albastru de ametyst, ca marea cand era adanca si infinit de albastra. Brusc, simtea nevoia sa faca o baie in mare pentru a se linisti si relaxa. Dupa aceea merse inapoi acasa sa doarma. Nu reusi. Se invartea de pe-o parte pe alta si se gandi ca ar fi mai bine sa iasa sa ia putin aer.

Era 2 dimineata si L. se gandea ca era singura fiinta vie pe acolo. Privii inapoi si dintr-o data auzi un zgomot, se intoarse spre mare si se trezii fata in fata cu cea mai splendida creatura pe care o vazuse vreodata. Apartinea noptii, poate era o sirena venita din mare sa-i tortureze fanteziile, goala naluca venea dinspre mare, picaturile de apa de pe corpul ei sclipeau ca diamantele in lumina lunii care-i dezgolea splendoarea. Isi ridica privirea doar pentru a se cufunda in cei mai verzi ochi pe care-i intalnise vreodata. Se gandea ca viseaza si se lasa prada acelei priviri lascive. Splendida creatura ii zambi si parea si ea mirata de neasteptata intalnire si in secret observa tristetea din acei ochi albastrii ca marea si isi promise ca va face tot ce-i sta in putinta pentru a o indeparta. L. se intoarse acasa in fuga, parca fugind de ea insasi. Adormi brusc si dureros visand cu cine stia ca va visa dar nu se impotrivi.

A doua zi se trezi cu fata la geam gandindu-se daca seara trecuta a fost reala sau doar plasmuirea imaginatiei ei. Se gandi daca era indrogostita de aceasta femeie sau era doar pura admiratie. Ramase fara alimente si se gandi sa mearga la cumparaturi in micul sat pescaresc.
Ajunse in mica alimetara si isi lua tot ce avea nevoie. Pe neasteptata se intalni cu 2 vechi prieteni din copilarie, Maria si Ovidiu.
L. nu-mi vine sa cred ca esti aici, ma bucur sa te vad, a trecut atata timp, spuse Maria.
Imi pare bine sa va revad Maria si Ovidiu, parca a trecut o vesnicie.
Dar, chiar asa, spuse Ovidiu!
Se imbratisara si sarutara pe obraz.
L. diseara dam o petrecere pe barca lui Mihai, mare patron acuma, hai si tu sa darapanam amintiri din copilarie, rase Ovidiu.
Am sa vin, abia astept sa vad toata trupa, spuse L, gandindu-se daca si ea va fi acolo.
Ne vedem acolo, spuse L.
Pe diseara, adaugara Maria si Ovidu.
Merse acasa si se pregati pentru petrecerea de seara de pe iaht. Isi luase cu ea o singura rochie eleganta, rochia ei rosie care-i scotea in evidenta parul si ochii splendizi. Putin fard si uj nu strica….era gata. Merse putin pe nisip si ajunse la debarcader, unde o astepta Mihai.
Wow tot frumoasa ai ramas, scumpo, o admirase el. O pofti pe vas si ii facu un tur introductiv. Seara se lasase usor si vaporul lui Mihai era o bijuterie. Petrecerea era minutios pregatita…mancaruri alese, mediteraneene, arabe, romanesti, fructe exotice, ghirlande cu flori, dansatori, muzicanti si vechea gasca intregeau imaginea petrecerii perfecte.
Ce faceti, spuse ea.
L. se bucurara toti, in sfarsit ne vedem, spusera in cor.
Se imbratisara si sarutara si povestira amintiri de mult uitate si reamintite. Timpul trecu destul de repede. Mihai ii prezenta o gramada de oameni si L. fusese extrem de politicoasa si totusi retinuta pana acum. Mihai o lua de mana si o duse la prova unde se intrezarea o silueta. Cu cat se apropia mai mult cu atat L. simtea un nod in gat si o senzatie de gol in stomac care se accentuau cu fiecare pas. Era intuneric dar lumanarile dela petrecere erau indeajuns ca L. sa recunoasca silueta.
L. vreau sa ti-o prezint pe cea mai talentata artista pe care am cunoscut-o vreodata, spuse Mihai.
Silueta se rasuci in noapte si L. se trezi privind in aceeasi ochi ca si in acea noapte intunecata cand facuse baie in mare goala. Isi inghiti nodul din gat si zambi larg.
S. vreau sa ti-o prezint pe cea mai data naibii avocata din C., spuse Mihai sagalnic.
Femeile isi impreunara mainile fermecate fiecare de privirea celeilalte recunoscandu-se, lucru ce-i scapa lui Mihai care adauga.
Va las fetelor ca ma asteapta baietii pentru o bere si un biliard.

Se indeparta neobservat, in timp ce facliile de pe vas, florile si miresmele marii invaluiau cele doua trupuri ramase nemiscate ca doua statui in timp. Obiectul admiratiei sale era sublim, se gandi L. Zeii nu aveau mila de ea o auncasera in neant fara notificare. O atragea nebuneste aceasta femeie care parea magica in rochia ei aurie crapata pe coapsa dreapta dezvelind doar parti ale minunatului ei trup care ridicase o furtuna in trupul lui L. Dumnezeule o luase razna de tot, nu putea scapa de mirajul acestei femei ce o fascina.
S. ramase inmarmurita, isi amintea imaginea acestei femei din noaptea aceea mirifica cand ii intalni privirea trista ce avea nevoie de mangaiere si isi dorea nespus sa o mangaie, sa o seduca, sa o imblanzeasca.
Macar acum iti stiu numele si stiu ca esti reala, ii sopti cu rasuflarea intretaiata L., simtind impulsul de a-i atinge cu limba coapsa goala a lui S.
Si ochii aceia albastrii din noapte exista, raspunse S. Mi-as dori sa arda de dorinta pentru mine in tristetea lor nemarginita, gandi ea. Facuse multe portrete, multor oameni, dar niciunul si niciuna nu se compara cu senzatiile ce i le trezea aceasta femeie cu privirea ei de ametist. Isi dorea foarte mult sa o picteze goala, pe nisipul fierbinte, cu sfarcurile intarite de briza racoroasa, in timp ce marea ii saruta gleznele si soarele apunea in tacere si magie. Dumnezeule, ma indragostesc de ea, gandi cu disperare S.
Mirajul dintre cele doua femei fusese intrerupt de Maria si Felicia care le luasera cu ele in toiul petrecerii, toata lumea se simti minunat si petrecerea se “sparse” cand rasare soarele. Intorcandu-se acasa L. se gandi daca o va mai intalni pe S. din nou si isi imagina tot felul de scenarii, analizandu-si din nou sentimentele, cautandu-se pe sine, cunoscandu-se prin ea…se topea in invalmaseala senzatiilor ce o cotropeau de fiecare data cand o vedea din nou pe S. in visele ei.