Oare de ce, mereu ii pun pe altii pe primul loc? De ce mereu incerc sa-i fac fericiti pe altii, din rasputeri, sa ascult off-urile prietenilor, vaicarelile colegilor de servici si cel mai important, nemultumirile persoanei iubite.  De cata experienta de viata este nevoie sa regasesc langa mine exact persoanele ce m-i se potrivesc, trup si suflet, atat iubire, cat si amicitie.Trebuie sa fiu femeia care sa merite totul…nicidecum, trebuie sa fie sufletul care sa merite totul. Taina comorii este in suflet, poate vei intelege vreodata, ca iubirea este roua ce coboara de pe dooua frunze si se contopeste intr-o picatura sublima, arzatoare de sentimente, pasiune, sensibilitate,devotiune si atractie.

Cand voi invata sa ma iubesc pe mine, sa ma cunoasc cu adevarat, lucrurile minunate si talentele cu care ne binecuvanteaza Dumnezeu, talantii sa-i inmulesc, apoi sa recunosc greselile si slabiciunile mele? Pana cand imi voi mai pune increderea in oameni, imi voi face vise ca apoi sa fiu dezamagita de propriile altare ridicate in numele iubirii, prieteniei sau admiratiei? Cand voi incepe sa ma iubesc pe mine cu adevarat? Atunci ii voi putea intelege si pe ceilalti. Voi privii lumea cu alti ochii, cu ochii intelepciunii, cu ochii sufletului care este diamantul neslefuit al iubirii noastre de sine, de aproape, iar care ranit odata, nu doar ca nu mai are incredere si este suspicios mereu, dar ramane cu urme adanci si goluri ce nu pot fi umplute decat de un alt suflet aidoma care sa I se muleze si sa I se potriveasca aproape perfect.

Acest suflet indurerat si sublim, trist si minunat, plin de o iubire ce a oferit-o fara sa ceara nimic in schimb decat multumirea de a exista, a fi si a iubi, va trebui acum sa sufere, sa se vindece si sa se tamaduiasca de cicatricile devotiunii, de ranile iubirii si de patimile inimii. Nu poate intelege nimeni ce simt deoarece doar eu stiu ce este in sufletul meu, nu pot intelege cum persoana iubita nu-mi intelege suferinta, ba chiar o batjocoreste, nu cer indurare sau mila pentru ca nu intelege si nu traieste in locul meu si chiar aduce greutati si vini nemeritate. Nefericirea este primita ca atare, nu este invidiata ca si fericirea, dimpotriva genereaza cel mult mila. Imi trebuie foarte puțin ca să fiu fericita, si nu intelege pentru că traiește cu impresia ca am aceleași asteptari și aceleasi valori ca și el. Si neintelegerea devine un haos de impresii si idei “rasucite” si “manevrate” in asa fel incat sa para ca viata si dragostea merg intr-un singur sens, dar nu toti simtim la fel, iar ca sa pornim pe acest drum impreuna uneori e o dragoste fatala pentru ca putem fi doi pe calea vietii si sa fim de fapt unul singur, sa ne pierdem pe drum ca o scrisoare ce nu mai ajunge la destinatie. Chiar daca are impresia ca ma cunoaste si ma judeca perfect real, fara niciun defect, iar neincrederea si nesiguranta de sine o transpune asupra mea si a faptelor mele, este din pricina ca exista o nemultumire de sine, o negasire a sinelui pierdut poate intr-altcineva. In cele din urma, ma regasesc singura printer amintiri haotice imprastiate intr-o lista de realitati doar ale mele, cu altarul rasturnat si cu inima franta si sufletul nenorocit, de mine insami. Acuma stiu ca, doar un suflet curat imi va vedea curatia sufletului, deoarece cei ce au noroi in suflet nu vad limpede si vad noroi si alte suflete, care sunt poate curate. Iar pentru a-ți arata sinceritatea sufletului ai nevoie tot de un suflet sincer, altfel un suflet nesincer te va acuza de nesinceritate atunci când îți vei proteja secretele și fragilitatea sufleteasca. Nu astepta laude de la un suflet ce se crede perfect, deoarece pentru un astfel de suflet nu vei fi niciodata indeajuns.

Pentru cei ambitiosi, dornici de reusita proprie nu existi decat atunci cand gresesti ca sa scoata in evidenta perfectiunea lor prin esecul tau, traiesc prin tine, prin energia ta sufleteasca, a carei puritate si positivism vor sa-l fure, incarcandu-ti sufletul curat cu meschinarii si mizerii inventate de un negativism magnetic ce rapeste naivitatii increderea de sine si de aproape. Nu (vrea sa) stie si nu vede ca de multe ori o simpla privire îti poate ucide încrederea, ca o mângâiere poate durea mai tare decât o lovitură, ca niște simple cuvinte îți pot distruge iubirea, iar indiferența îți rănește sufletul, ireparabil. Nu stie ca nu astepti nimic ca sa fii fericita nici in plus nici in minus decat ceea ce meriti. Am inteles acum ca, nicio iubire nu este ca cealalta, nu toata lumea este capabila sa iubeasca la nivelul asteptarilor, sau poate i se pare ca nu nu meriti, atunci de ce te a ales? De ce ti-a chemat inima si ti-a infrumusetat sentimentele firave transformandu-le in minunatii din suflet? Intrebari ce vor ramane fara raspuns, deoarece atunci cand esti la pamant cu sufletul prabusit in suferinta, in loc de alinare primesti alte lovituri in coaste, chiar daca se bucura, nu inteleg batjocura si efectul ei de boomerang, si nu inteleg ca te poti ridica fara niciun ajutor si cei ce te iubesc cu adevarat inteleg, te ajuta si te iubesc mai mult decat inainte, iar Dumnezeu vede si pe cine iubeste supune incercarilor din iubire, pentru a salva acel suflet.

Nu a vrut sa inteleaga cate lacrimi se pot ascunde după un zâmbet senin și cald, pentru că nimeni nu știe că de multe ori ai nevoie de o mască fericită pentru a îndrăzni să înfrunți lumea, dupa o astfel de iubire toxica, ce mi-a rascolit fiinta si mi-a tulburat spiritul.

Ma simt pierduta si regasita, sincera si devotata, plina de iubire si atentie, le multumesc celor ce ma iubesc cu adevarat si sunt langa mine pentru ca si-au dovedit curatia si sinceritatea sufletelor lor minunate.